Povestea domnișoarei Talisman

    În sfârșit se deschide ușa garajului. Mi-a fost așa de dor de puțină mișcare. În ultimele zile abia au mai ieșit oamenii din casă. Nu pot sta toată ziua într-un loc. Ce fac dacă îmi crește portbagajul?

      Uite un pachet mare! Oare ce este în el? Aaaah! Asta mă gâdilă! Trebuie să recunosc totuși că arăt bine. Am auzit de multe ori oamenii că au vrut să cumpere niște accesorii de mașină, dar văd că doar acum au găsit scut de motor metalic pentru Renault Talisman. Nici nu mă mir. Doar sunt un giuvaier printre mașini. 



     Ce bine! Pornim la drum! Portbagajul este plin și GPS-ul pornit. Sigur mergem în excursie. Îmi plac mult oamenii aceștia. Chiar au mare grijă de mine. Au cumpărat și covorașe să nu mă mai murdărească în interior. Drumul este drept în față și prindem viteză. Îmi place mult când mergem repede. Câteodată oamenii își fac griji, dar eu am mereu grijă de ei. Nu aș lăsa să li se întâmple ceva.

     Ahhh! Nu, nu, nu! Nu o lua pe acolo! Urăsc când o ia pe scurtătură! Toate pietricelele mă lovesc și intră praful la motor. Hei! Parcă nici nu e așa rău! Chiar mă gâdilă puțin. Vaaai, am și uitat că am scutul nou de motor pe mine. Probabil de aceea trec cu ușurință pe aici. Acum măcar pot să mă relaxez și eu și să mă bucur de peisaj. Îmi place la nebunie când mergem la munte. Oamenii își fac tabără, iar noi, mașinile rămânem puțin deoparte și putem să vorbim și să ne distrăm și noi. 

     Abia aștept să-mi văd prietenii. Oare va veni și Espero? Data trecută a avut ceva gaze. Și problemele acelea la motor.... Săracul! Aș vrea totuși să-l văd pe Sorento. El este cel mai amuzant. Câteodată pare că are șase roți, dar noi tot îl iubim. 

     Prietenii mă așteaptă deja. Noi suntem din nou ultimii, dar venim de departe. Dau un mic claxon să-mi salut amicii. Dar cine este acest nou tip? Parcăm chiar lângă el. Aproape înec motorul când văd că suntem la un metru distanță, dar omul îl salvează. Este așa frumos. Cu freza aceea modernă. Are cel puțin 300 l de volum. Îi stă perfect. Probabil este și puternic de a putut aduce atâtea lucruri. 



     Când mă uit puțin mai bine văd că are și un suport de biciclete. Îmi plac mult sportivii. Mi se prezintă încet să nu îl audă oamenii. Îl cheamă Duster. E chiar drăguț. Am întâlnit mulți ca el, dar nimeni așa special. Vede că sunt minunată de suportul de biciclete.

     -Abia azi dimineață l-am primit. Este prins de cârlig. Am vrut de mai multă vreme să am un suport de biciclete, dar a fost greu să găsim un cârlig de remorcare pentru Dacia Duster pe care să îl putem prinde. 



     Nu îmi puteam imagina niciodată așa o mașină. Este cu adevărat superb! Chiar cred că m-am îndrăgostit. Părul acela perfect, ochii sclipitori, mușchii bine definiți. Și el se uită lung la mine și acum chiar mă bucur că am primit scutul metalic, căci arăt și eu puțin mai în formă. 

     Oamenii și-au făcut în sfârșit tabăra. Abia aștept să se lase seara să putem și noi, mașinile să ne distrăm puțin. Lumea e chiar frumoasă atunci când oamenii închid ochii. Atunci începe totul să prindă viață. 






Articol scris în cadrul Spring SuperBlog 2020.




*Surse foto: autogedal.ro

0 Comentarii